Pe scurt, regulamentul jocului de șah poate fi sintetizat astfel:
- La începutul jocului, tabla de șah este poziționată astfel încât fiecare jucător are pătratul de culoare albă (deschisă) în partea din dreapta jos;
- Piesele de șah sunt aranjate astfel: al doilea rând este ocupat de pioni, iar pe primul rând sunt turnurile (în colțuri), caii, nebunii, regina (pe propria culoare) și regele;
- Pe un pătrat poate fi o singură piesă. Atunci când sunt mutate, piesele pot lua doar locul unei piese a adversarului, care este astfel capturată;
- Cea mai importantă piesă, regele, poate fi mutată doar un pătrat, în orice direcție. Regele nu poate fi mutat și nu poate sta într-o poziție în care ar fi în șah (în care ar putea fi capturat);
- Cea mai puternică piesă este regina. Ea poate fi mutată în orice direcție, oricâte pătrate, cât timp nu trece peste o piesă proprie;
- Turnul (tura) poate fi mutat numai înainte, înapoi și în lateral, oricâte poziții;
- Nebunul poate fi mutat doar pe diagonală, oricâte poziții, cu condiția de a rămâne pe culoarea inițială;.
- Calul poate fi mutat două pătrate într-o direcție și apoi încă unul la un unghi de 90 grade, în forma de „L”. El poate sări peste alte piese;
- Pionul poate fi mutat doar înainte, câte o poziție (cu excepția primei mutări, când poate avansa două pătrate). Numai atunci când este în situația de a captura o piesă adversă, pionul poate fi mutat și în diagonală, o poziție, doar înainte. Dacă un pion ajunge la celălalt capăt al tablei, el poate fi transformat în orice piesă.
O partidă de şah se poate termina prin: șah-mat (se dă șah la rege și nu mai este nicio poziție în care acesta să fie mutat și să nu fie șah), remiză (jucătorii nu mai au piese prin care să dea șah-mat), prin cedare sau prin consumarea timpului de gândire (în meciurile oficiale, fiecare jucător are un anumit timp alocat, măsurat de cronometru).