România a avut și are șahiști de top, adevărați ambasadori ai țării prin rezultatele obținute la concursurile internaționale. Numele Elisabetei Polihroniade a ajuns chiar și la urechile celor care nu au tangență cu fenomenul, dar sunt și alte personalități care merită menționate.
Elisabeta Polihroniade
Născută în București, la data de 24 aprilie 1935, a absolvit Facultatea de Filosofie, secţia de Jurnalism. A devenit maestră internaţională în anul 1960 și fost campioană naţională în 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 şi 1977. În 1982, a obţinut titlul de Mare Maestră Internaţională.
Elisabeta Polihroniade a scris patru cărți despre șah, tipărite la Editura Sport-Turism, organizând concursuri pentru categorii diverse de practicanți ai „sportului minții”, de la mari maeștri internaționali la elevi. A fost vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale a Şahului Şcolar, arbitru internaţional şi membră a Uniunii Scriitorilor. La aproape 80 de ani, încă juca șah la nivel înalt.
Liviu-Dieter Nisipeanu
S-a născut la Brasov pe 1 august 1976 și a început să joace șah șapte ani mai târziu, sub îndrumarea maestrului internațional Corvin Radovici. La 17 ani, a câștigat campionatul național, pentru ca în 1996 să se afirme pe plan internațional, cucerind medalia de argint la Campionatul European de Juniori.
În 2005, era clasat pe treapta a 15-a a clasamentului mondial ELO, o premieră pentru un mare maestru român. În acel an a fost campion al Europei. Avea deja în palmares o medalie de bronz la CM, cucerită în 1999. Din 2014, a ales să să reprezinte Germania în concursurile internaționale.
Florin Gheorghiu
S-a născut pe 6 aprilie 1944, la București. Mare maestru internațional, Florin Gheorghiu a câștigat de nouă ori campionatul național al României. A devenit campion național la juniori pe când aveam 13 ani, iar în 1963 a câștigat titulul de cel mai bun jucător din lume la această categorie (a fost primul titlu mondial pentru șahul românesc).
În 1965, Florin Gheorghiu a devenit primul mare maestru român la șah, reprezentând țara noastră la 14 Olimpiade, 5 Campionate Europene, 15 Balcaniade, un Campionat Mondial și la șase ediții ale Campionatelor Mondiale studențești pe echipe. La patru olimpiade a terminat neînvins (Lugano 1968, Nisa 1974, Buenos Aires 1978 și Dubai 1986).
Constantin Lupulescu
S-a născut pe 25 martie 1984 la Buftea. Are în palmares trei titluri naționale, iar în 2015 a fost desemnat cel mai bun jucător român în activitate. A început să practice șahul la 7 ani, iar cinci ani mai târziu a devenit campion național la grupa sa de vârstă. În 1998, la 14 ani, a cucerit medalia de bronz la Campionatul European pentru Juniori U14 din Austria, iar în 2000 a luat „bronzul” la Campionatul European pentru cadeți din Grecia.
A cucerit, împreună cu echipa României, medaliile de aur și argint la Campionatul European U18. La individual, ca senior, a ocupat locul 23 la Campionatul European din 2011, competiție găzduită de Franța.
Adolf Albin
S-a născut pe 14 septembrie 1848 (decedat pe 1 februarie 1920), la București, într-o familie înstărită, din strămoși germani. A făcut studiile la Viena, apoi a revenit în România, unde a a învățat șahul între 20 și 30 de ani. A participat la turnee internaționale doar după ce a trecut de 40 de ani. Cel mai bun rezultat l-a avut la o competiție organizată la New York, în 1893, unde s-a clasat pe locul secund. A participat la prestigioasele turnee de la Hastings (1895) și Nürenberg (1896). La New York, în 1894, și la Nürnberg, în 1896, l-a învins pe campionul mondial Wilhelm Steinitz.
Albin a dat numele mai multor variante de deschideri, cea mai cunoscută fiind „contragambit Albin” din „gambitul reginei” și „atacul Albin” din „apărarea franceză”.
Ion Gudju
Fiul primului român care a câștigt un turneu internațional, Hercule Anton Gudju, Ion (născut la 14 iulie 1897, decedat în 1988) a câștigat primul său concurs la 14 ani. Apoi, în 1914, a înființat prima revistă dedicată sportului minții, România Șahistă (numită, ulterior, „Șahul”). A fost unul din fondatorii “Cercului de Șah” din București în 1920, unde a fost ales secretar.
A participat la prima ediție a Olimpiadei de șah, Paris 1924, împreună cu Loewenton și Davidescu. Au mai luat parte 14 națiuni. În august 1924, Ion Gudju a fost unul dintre inițatorii mișcării în urma căreia s-a format Federația Română de Șah. În 1971, a fost ales președinte de onoare al acestei federații.